Ne-am luat de mână
ca doi copii pe nisipul fierbinte al emoției
fugind de durerea din tălpi
și în loc să construim un castel,
să râdem când îl dărâmă valurile
iar mâine să plutim în ele,
ne-am construit fricile
cu atâta migală
încât au devenit din nisip, piatră,
realitate brodată din fire de gând
după modelul trecutului
și mareea
ne-a dărâmat pe noi.
No comments:
Post a Comment