scrisoare deschisă

dragul meu, 

am avut un an gol. 

mai gol ca un nud

în miez de iarnă

acoperit cu o singură frunză de mentă

uscată.

ba mint:

a fost un an plin

de frig care mi-a ars toată ființa

până am omorât copacii și-am înnebunit vecinii

și-am făcut inundație ca să acopăr cu ceva durerea 

din membrul fantomă.

a fost un an plin 

de lucruri regretabile pe care nu le-am mai regretat

pentru că cel puțin ele rămâneau. rămâneau. rămâneau. 

un an plin de spărturi și de scrisori și de gânduri rotunde

și de tine. de tine. numai de tine.

ai avut dreptate. nu se poate rămâne 

în același punct. chiar dacă îngheți în timp

și-ți faci ferfeniță buletinul într-o poezie și două uitări

și nu mai înaintezi în vârstă decât în ochii celorlalți. 

ar încălca legea sacră a stelelor

ironizate de spațiu și de timp.

nu, dragul meu, eu am ajuns departe, atât de 

departe încât nu m-ai recunoaște. am părul mult mai

alb decât l-ai văzut tu vreodată și de când nu m-ai mai văzut

mi-am tuns sufletul zero și mi-am amputat 

tot ce m-a făcut prea vie pentru un vindecător.

iată-mă, rigidă pe masa rece a viitorului peste care am pictat ceață

cu pensula cea mai groasă. iată-mă așteptându-te să îmi asculți 

tăcerea și să îmi pui diagnostic și etichetă cu număr astronomic

și, dacă seninătate nu mai ai pentru mine, măcar

un certificat tipărit pe ultima pagină a cărții mele:

dacă nu că am fost om,

măcar că am fost bun.

origami

dragul meu Artist ambiţios,




tu încerci să mă îndoi
în forma mâinilor tale.

transpiri

şi, din transpiraţia ta,
îţi ţes în dar
o lacrimă
pe etamina cu ochi mic
a inimii mele.

dansezi cu timpul
şi nu-ţi dai seama
că eşti cu doi paşi înainte
în valsul ăsta al vindecării
(astăzi, de-a călcatul pe picioare).

oare
îşi mai găseşte locul
marşul meu funebru
în filmul tău
mut?

eu sunt o avalanşă de griuri
sufocată într-o pată neagră
de tempera
şi nu mă recunosc
în albul tău
ca de ochi care doare
de la prea multă zăpadă
aruncată-n silă, rece la întâmplare
de-amoru’ artei de a demonstra
că, da domne!, e iarnă.

mă modelezi
pe mine din hârtie
după mâinile tale ca marea
şi mă întreb:
cum a rămas
cu promisiunea
să mă înveţi meşteşugul simplu
de a mă îndoi şi dezdoi pe mine însămi
într-o formă nemaiinventată?




cu personalitate şi multă iubire,
Omul, nu capodopera.

nimicului

dragă nimicule,




mi te scurgi printre degete.
îmi furi melodia din puls
şi mi te sfarâmi în inimă
ca o tumoră din care cresc
ceea ce sunt cu adevărat:
în miezul materiei, o sămânţă de tine
care se crede iubire.

mă cred litotă.
un cuvânt
genial, încă nedescoperit,
împrăştiat ca norii pe tot cerul,
spânzurat de crengile copacilor iarna
sperând să uit puţin din mine
în fiecare mugure la primăvară.

dar tu eşti infinit mai mare decât mine
şi decât copacii în care mă ascund de tine, înflorind.
începi acolo unde ceva nu rimează
şi nu te sfârşeşti chiar dacă
cineva, ca o prismă prin care totul pare că are sens,
reinventează lumea.

dragă nimic, te urăsc
la flacără mică
o jumătate de oră şi visez
că am să fac dulceaţă din viaţă.

tu mă contrazici
cu ton atât de blând,
că nu te aud.
ma ameninţi
că îmi vei presăra stele în ochi
şi, cu un cuţit de lumină,
mă vei diseca pâna nu mai văd,
mă vei tăia până nu mai doare
şi te vei şterge de sângele meu
pe prosopul transparent al timpului. .

eu nu te cred, deşi am auzit că eşti de cuvânt.
dragă nimicule, tu mă ţii în braţe dinainte de a mă fi născut,
dar nu te cunosc şi nici nu îmi propun
să fac contact vizual cu tine
în vreme ce mă defineşti fără ruşine,
cu greşeli gramaticale,
însă întotdeauna cu sintaxă perfectă
chiar dacă numai tu îi înţelegi nuanţele.



cu sinceritate,
nimeni care este încă cineva.

senin

dragă ocean,



mi-ai îmbrăţişat norii
şi mi-ai cântat la orchestra valurilor
că îmi poţi înfia ploaia.

în fiecare picătură de tine
îmi simt conţinut soarele
ca şi cum niciodată nu ar fi nevoie
să mă bucur singură
sau să îmi cenzurez tunetele.

mă cuibăresc în tine
şi pentru o clipă uit
că a trebuit.vreodată
să fiu ceva mai perfect, mai neted,
mai aproape de rai

decât cerul.



sincer,
astăzi mi-ai şters toată ceaţa de pe faţă.