pentru tine
sunt picatura de ploaie
care ar fi putut salva un copil in desert, dar nu a facut-o.
pentru tine
sunt picatura de ploaie
care nu avea nici un pic de forta, dar a fost tot ce ii trebuia tornadei
ca sa dezradacineze piramidele.
de fapt, nici atat:
pentru ca piramidele tale au radacini adanci in suflet
si pentru ca tu iti faci intotdeauna provizii de fericire.
ma asculti ca un orb,
atent si intotdeauna pregatit pentru inflexiunile vocii mele
dar niciodata nu ma vezi
cand plang
cu tine.
ma privesti ca un surdo-mut
si facem glume sado-masochiste,
ca noi avem cuvinte de plastilina. cuvinte care se imbina
si nu exprima ceea ce ar fi trebuit,
dar le repet iar si iar
sa nu-mi fie prea frig fara ele
si sa nu ma inec daca nu ti le arunc in fata -
doar stiu cat de neetic ar fi ca tu sa imi aplici manevra heimlich
altfel decat metaforic.
contez pentru tine enorm;
cam cat un diamant din colectia unui miner.
nu lasi sa se aseze praful pe mine, dar
nu ma simt vie
aici, in cutia de aur a muzeului.
vizitatorii platesc aici, dar
nu se cunosc niciodata unul pe celalalt
si eu raman balast de decor.
nu mai indrazneste inima sa imi bata
de frica sa nu fie prea tare
pentru tine,
desi tot ce vreau
este sa ma primesti unde celelalte pietre n-au voie.
sa ma pui altundeva. da-mi voie sa fiu cristal
si ai incredere, te rog, ca vei vedea prin mine
viata in alte culori.
la granita dintre tu si eu
scrie in creion sters
ca de unde primesc lumina, vreau sa dau inapoi un curcubeu
si unde imi aduc lacrimile adevarate, vreau sa fie primite
de copilul desertului
din tine.
vreau sa fiu si eu
diamant cu nume propriu
in viata ta.
