a ofta

eu oftez, tu oftezi …
ne batem joc
de globul asta din plastic cu zapada din hartie creponata inauntru
care a fost intreaga lume
de cand ma stiu si de cand te stii.

ma blochez intr-un detaliu al umerilor tai
si tu imi spui ca iti aduc aminte de arta fractala
in timp ce eu imi vopsesc ostentativ o constelatie pe buze,
te arat cu degetul cand spun “m-am indragostit”
si tu imi raspunzii ca e lin vantul in tara ta
si nici bancurile proaste nu le gusti
nici macar cat sa te arda un pic in coltul ochiului
sau sa-ti dai seama.

dar cand imi amintesc de diminetile copilariei mele
in care ma trezeam deja intinsa ca o bucata de elastic gata sa se rupa
si soarele scotea limba la mine,
in respiratia ta aud ecoul plansului meu
si nu mai am cuvinte
sa iti multumesc
ca m-ai invatat dialectul asta nou, neortodox
in care verbele se conjuga la plural.

oftam.

oftam impreuna si nu mai doare
eczema de ploaie pe pielea mea de copil.

viata nesubtitrata

iti scapa un cuvant
pe podeaua limbii
si tu nu stii
cat de acasa ma simt,
cat de senina
sa imi aud ploaia
picurand pe acoperisul vocii tale.

eu am fost invatata de mica
sa las nesubtitrate anumite episoade din viata,
nu cumva sa crezi ca am tupeul
de a vrea sa pic eu prea la fix in mijlocul frunzelor tale insetate
- dar vreau
si uneori chiar pic fix in mijloc
si iti imblanzesc papilele gustative cu un zambet
in nuante pe care tu le poti primi.

o mana de litere
ca un buchet de lacramioare
pe care m-am fortat sa nu le plang
si ma simt inteleasa in limba mea
nearticulata.
mi-am miscat mainile in ritmul tacerii
cand un parinte ticnit mi-a interzis sa te rog
sa-mi fii cald de ziua mea, asa ca flacara unei lumanari mici
pe un tort de inghetata -

iar tu, instinctiv, te-ai culcat in pamant cu mine.
aveam amandoi noroi in urechi
si totusi, mi-ai dublat perfect inima
cu stangacia ta
cand ai scapat pe podeaua limbii
tocmai cuvantul pe care nu aveam voie sa il rostesc
si buchetul de lacramioare preacurate
pe care o fata cuminte nu trebuia sa le planga.

a ploaie

m-am trezit de dimineata
si mirosea a ploaie

de parca m-as fi culcat din nou
in poalele cerului
si tu mi-ai fi cantat din nou
un cantec de leagan
pana cand clapele pianului
mi-ar fi atarnat prea grele
de pleoape.

cunosc frigul asta pe jumatate:
o ciupitura de inima
si sunt din nou langa tine
sau daca nu, cel putin ma astept
timp de un minut
sa-mi fii din nou refren
iar eu sa-ti fiu din nou cheia sol.

doar un minut, cat imi ia sa deschid ochii
si sa-mi amintesc unde am ramas
cu cititul printre randurile vietii,
cand si de ce am dat pagina
sa iubesc altfel, in alte cuvinte.

imi amintesc ca bate o inima noua
inauntrul fiintei mele, o inima
mult mai vie decat a fost a ta
vreodata

dar tot imi miroase cearceaful a ploaie.

muguri de prietenie

ritualul meu preistoric
este ca imi imprastii singura semintele
mereu in pamant infertil
si invat dansul ploii
cu pasi aproape corecti

iar cand te-am cunoscut,
tu locuiai deja intr-un tinut potrivit inimii mele,
de unde pasarile migreaza ca o forma de arta

si stiam
ca nu puteai ramane cu mine
nici daca toamna s-ar fi domesticit intre noi
si si-ar fi invatat fructele sa nu mai cada,
florile iubirii sa nu se mai ofileasca.

*

tu m-ai invitat
mai aproape de radacinile tale
decat ma asteptam
iar uneori ne tinem de mana

si zambim
de parca moartea nu ne-ar mai atinge
daca suntem fotografi destul de buni
sa prindem zborul randunicilor intr-un colt de ochi
si sa nu-i mai dam drumul.

se imprimavareaza istoria mea
incet, cu timiditatea primului ghiocel.
impreuna mangaiem mugurii de prietenie
care nici macar nu au avut curajul sa-si cerseasca viata
si asa, imorali si calzi,

inflorim.






14 aprilie 2011

vibram impreuna

ca doua mimoze in acelasi ghiveci,
dansam -
doua suflete prinse
in aceeasi bataie de inima.

uneori nu ne potrivim
unul cu celalalt
fiindca ne asortam
mai mult decat ne este
permis.

asa vibram impreuna
tinandu-ne de maini si de razele de lumina;
odata cu pamantul
ne cutremuram ca si cum ar fi mereu prima data.

muzica se opreste brusc.
deschidem ochii si observam
ca lumea miroase a proaspat
desi uneori uita sa ne cuprinda
in aceeasi imbratisare.

uneori, ni se cearta grupele sanguine
cand vedem ca nu suntem facuti
dintr-un singur cantec
si vocile ni se ridica
la fel ca ancora inainte de a pleca
si a nu mai fi niciodata aceiasi

si totusi, ma bucur de noi
asa, cum vibram impreuna
fiecare in ritmul lui,
ca doua mimoze in acelasi ghiveci.

binecuvantare

ma inunda caldura
si imi gasesc cuvinte vechi
pe care m-am nascut invatata sa le uit,
cuvinte pe care le-as putea rosti
chiar cu limba decupata si cu dintii storsi,
silabe pe care tu m-ai ajutat sa le diger,
foneme de care-mi era teama
ca-mi vor dezgoli fiinta pana la os
si avea sa-mi fie mai frig decat o iarna grea.

se scurge lumina in mine
si tu mi-ai aranjat viata intr-un buchet de flori
a caror aroma abia acum invat, incet-incet,
sa o simt.
ai facut istorie in cartea ingalbenita a inimii mele
si acum e randul meu
sa rostesc cuvinte care inseamna mai mult fara dictionar;
acum stiu ca si soarele insoteste floarea-soarelui
ce isi intoarce capul greu dimineata
spre a rasari.

lipsita de radacini

sunt tufa de trandafiri
pe care o pisica
o rostogoleste ca pe un ghem de ata;

imi rasucesc si desir visele
si aproape nu ma intreb
daca tu stii
ca prin somn vorbesc
despre tine

si desi iarba pe care stau
se lasa moale sub frunzele mele,
eu invit labuta sa ma impinga
iar si iar,
imi ascund spinii, ii pastrez
pentru zilele cand ma izgonesti din rai.

iar si iar,
imi las petalele sa cada.

daca tu nu vei mai vrea sa te joci,
mi-am cumparat suflet elastic
oricum
asa ca poate vantul sau vreo albina
ma va gasi.

an dupa an, ma las prada
aceleiasi povesti

deci cine ma opreste sa-ti zambesc
si sa dansez cu tine printre flacari
in timp ce lumea, iar si iar,
mi se preface-n cenusa?

nu e vina ta ca eu sunt
lipsita de radacini.