despre un loc important

Am venit unde se merge în siguranţă pe întuneric,
iar umbrele strălucitoare ale felinarelor
îmi ţes o nouă poveste pe pânza de păianjen a eului.

Pregătită pentru cel mai important examen la materia Viaţă,
după ce am citit lacrimi uscate şi sudoare în loc de cuvinte
în cartea zgomotoasă despre cum se tace împreună,

singura întrebare care mi-a picat
este o foaie goală.
Cea mai reală formă de empatie -
cum să mă bucur de curcubeul meu în tonuri de sepia
şi cum să nu îmi trădez albul interior
sau adevărul din cele şapte culori şi un milion de nuanţe
care eşti tu

cu absenţa ta,
cu viaţa care fierbe în tine,
cu felul în care eu am trecut

prin acest loc ce nu mi-ar putea
părea un acasă atât de perfect,
dacă nu mi-ar fi oglindă
reflectând prezenţa şi esenţa
propriului meu suflet.

locul sigur

te poti ascunde
in pieptul meu

unde pasii tai
nu sunt prea grei
pentru gradina

asa ca urmele
pe care le lasi
raman netede
si curate

ca pagina
unde poti scrie
o noua poveste

*

te poti cuibari
aici, intre atomii inimii mele,
sa-ti amintesti
ca te-ai nascut in lumina,

ca intreaga ta fiinta
a fost, este si va fi
aurora boreala.

*

hai, intinde-te
pe sufletul meu elastic
si ia cat vrei
caci intotdeauna va mai ramane
pentru data viitoare.

vino cu mine
aici unde salciile plangatoare sunt regine
si tu dansezi cu vantul
pe ritmul refuzului de a cadea la pamant.

tu plangi sonate in loc de lacrimi.

*

aici, poti sta in tacere
la sanul raului
iar muntii iti vegheaza
fiecare bataie a inimii

si esti binevenita oricand, oricand
intre bratele mele
facute dintr-o mana de pamant fertil
si-o tona de visare.

*

da-mi voie sa te conduc
in lumea asta
unde toate cuvintele sunt potrivite
si iubirea intotdeauna

se asorteaza cu ochii tai.