escaladare

noaptea cu miros de chiparos

îmi străluceşte albul oaselor.

în splendoare nu doare

deşi nu te-ai fi gândit la asta.

în splendoare, mă doare

numai gândul la tine

dar se pierde şi el în abur

şi prin labirinturi întregi

construite exclusiv din trenuri

pe care le-am pierdut

pe motiv că eram prea tânără

şi ele duceau la mine, dar

opreau în braţe la tine doar

preţ de jumătate de minut.

dacă refuzi să mă pictezi cu lumina ta ...

eu ştiu, să ştii, a mă întuneca

mai tare decât bezna cea mai deasă

care ţi-a împresurat ţie vreodată

Inima ca pâinea caldă, după ce s-a răcit

pentru a prea multa oară.

(de)formare

în ţara lui ca-şi-cum,
nimic nu este.

*

pulberea de pe drum
îţi trage ochiul în ţeapă
pentru păcatul capital
de a fi văzut

muntele
care alăptează eternitatea
cu apă proaspătă de izvor

şi sânul copac
care înfloreşte
când stai cu umbra lui
chiar dacă nu întotdeauna înţelegi de ce
mugurii, îndrăgostindu-se de zare,
se deschid.

*

asta era
când mă plimbam la pas
într-o pădure de lumini şi călduri;

dar acum
nu trebuie să îndrăznesc mai mult
decât să ghicesc conturul lui dumnezeu
şi să unesc puncte pe care numai eu le
văd
în jurnalul ăsta de doliu
în care nu

lăsaţi fructul să-şi jelească părinţii.

discuţie aprinsǎ

ca un muc de ţigarǎ
aruncat unde nu trebuie,
tocma’ pe rana deschisǎ
a universului meu personal.

te întrerup
ca poliţaiu’
care zice cǎ n-ai voie
sǎ faci foc în pǎdure

(decât poate, îţi fac eu cu ochiul,
dacǎ-mi dai şi mie câteva cuvinte calde
drept mitǎ.)

ţie nu-ţi pasǎ.
nu de alta, da’ la tine
poliţaii se îmbracǎ în altǎ culoare,
au citate înţelepte despre lume
inscripţionate pe jachetǎ,
îţi explicǎ legea cu binişorul
şi oamenii de rând îi numesc “domnii ofiţeri”.

normal cǎ nu ţi-ai dat seama
cǎ aşa ştiu eu sǎ supravieţuiesc.

cǎ poate limba mea maternǎ
avea vocabularul atât de sǎrac,
de trebuia doar sǎ supravieţuim
şi nu mai rǎmâneau cuvinte
sǎ explicǎm ce simţim.

jucǎm fotbal brutal cu idei în loc de minge.
ne ungem unul pe altul cu noroi
acolo unde-i pielea mai curatǎ şi mai sensibilǎ.
ne iubim cu lovituri în loc de mângâieri
c-aşa mǎ simt eu mai în siguranţǎ. dacǎ mǎ loveşti,
ştiu dinainte unde-o sǎ mǎ doarǎ
şi cu ce alifii sǎ mǎ ung. îmi trece. mare scofalǎ
cǎ mai mor puţin într-o zi cu soare!
dar vezi tu, dacǎ mǎ dezbrac de tabuuri şi de întreruperi
şi mǎ pun în faţa ta aşa cum sunt eu
dincolo de vânǎtǎi spirituale,
ei, atunci chiar nu vreau sǎ-mi imaginez
ce-ai putea face
sau cum m-ar ustura sufletul a doua zi
şi eu aş fi încǎ prea slǎbitǎ ca sǎ observ.

se aprinde discuţia noastrǎ
ca un muc de ţigarǎ
aruncat unde nu trebuie,
tocma’ pe rana deschisǎ
a universului meu personal
fiindc-aşa-i sǎnǎtos,
sǎ nu lǎsǎm nimic nespus.

doar atât te rog:
înţelege cǎ de unde vin eu
legile erau diametral opuse
şi dacǎ te întrerup
cu discursul meu murdar de arhaisme
şi punctat unde se taie cu foarfeca,
aminteşte-mi doar blând
cǎ am emigrat demult din ţara lui niciodatǎ
iar aici, cu tine, mucurile de ţigarǎ
le stingem între degetele noastre împletite
şi nu se transformǎ nicidecum în incendiu.

invitatie la joc

ca sa existe lumini,
trebuie
sa ne impovaram cu umbre

asa ca uneori iti imprumut
intunericul meu de plumb
sa jonglezi tu cum stii
cu mortile mele
pe care nici nu vreau sa le gust
sa vad de ce ma descompun
desi sunt un intreg, eu si lumina alba
si nici nu le ingrop
ca o complexata cu simt civic ce sunt.

iti dau tie umbra mea
sa jonglezi cu ea cum te pricepi

si, daca te simti
coplesit, inspirat
sa o fierbi in suc propriu,
sa o impletesti cu noptile tale de plumb,
cu pleoapele tale trase ca perdelele
peste ochi larg deschisi, pana sunt pregatita eu
sa ma trezesc
si sa te vad prin prisma vietii, asa cum esti tu
de-a lungul spectrului vizibil;

daca te simti vizat personal
de anii care ma cocoseaza,
de nu-urile mele care inseamna da,
de da-urile scrise ca metafora
intr-o poezie pe care stiu ca nu o vei citi,
ca sa-ti fac pe plac;

daca te dovedesti jongleur atat de bun
incat sa te cred copil, iar pe mine sa ma vad balon cu aer cald

in timp ce tu te dai peste cap pe pamantul meu
in speranta ca poate vei reusi
sa repari gravitatia in sistemul solar
de nori in care-mi ascund eu inima -

doar atunci voi sti
ca esti de acord, sincer de acord
sa iti ajustezi ochii la incandescenta mea.

doar atunci imi voi permite sa am
trup langa suflet

si vom dansa.