exercițiu de imaginație

 

imaginează-ţi că eşti pinul din dreapta jos

din pădurea dintr-un cristal

o sclipire de viaţă 

şi eternitate în aceeaşi respiraţie

imaginează-ţi că eşti lupa care aduce soarele

nereuşind decât să provoace arsuri

şi deziluzie

imaginează-ţi că eşti o grădină întreagă

sculptată într-un măr mic decojit

imaginează-ţi că eşti o limbă moartă

în care s-au scris râuri de istorie 

în care nimeni nu îşi mai spune "te iubesc"

imaginează-ţi că eşti poezie

abandonată la jumătate

şi că nimic în lumea asta

nu a grăit vreodată

mai mult decât tine

imaginează-ţi că eşti gerar

şi cine are inimă să te cunoască

în mai multe lumini

ştie că tu eşti şi vară

 

neagra

când porţi în carne

o armată de femei şi bărbaţi

în formă de cruce

paralizaţi

până la mişcarea browniană

când îi uzi cu lacrimi

ca şi cum ar fi grădina ta

în mijlocul deşertului

şi la fiecare monstru de sub pat

din copilăria fiecăruia dintre ei

amplificat

ţi se usucă sângele în tine

te locuieşte frigul

te dezmoşteneşte şi te înjură

 îngerul tău interior

când nu îi laşi

îi cari ca pe consecinţele propriilor păcate

deşi sunt doar cauza

când îi mângâi cu părul tău tuns

cu corpul tău supt de neant sub duş

cu vocea ta ca un melc pe jumătate mort

care îşi caută casa cu disperare

pentru c-a amorţit atât de tare

încât nu-şi mai simte pe spate

cochilia

cât doare

cum

să porţi toc înalt

să te trezeşti înaintea soarelui

să faci din zâmbetul tău arca lui noe

să salvezi t.o.a.t.e. speciile de om rătăcit

să înoţi până la mal prin minciunile lor vâscoase

şi să te ridici în picioare

când ţi-ai cântat melodia vindecătoare

pănă la greaţă până la leşin până la blestemul

de acum trei miliarde de ani

cum să mai faci un pas

de dans

să te iubească un băiat de plastic

să nu știi ce îți aparține, ce este comun alor tăi și ce ți-ai imaginat doar.
să fii prințesă între cei ce nu fac umbră pământului.
să ți se ceară atât nimic încât să crezi că tu nu poți să faci ceva pe lumea asta de lumină și praf.
să fii diavol, singur între oameni și adult între copii.
să te iubească un băiat de plastic.

să nu vezi copacul de frumusețea frunzelor.
să nu vezi frumusețea de moarte.
să ai cinci ani și o bandă desenată cu un motan care privește cum un motan într-o bandă desenată privește într-o bandă desenată un motan care ...
și să te gândești că te gândești că nu înțelegi că tu o să mori
și să nu te gândești că nu te gândești că ai doar cinci ani.
să asculți cu nesaț despre nașterile și morțile stelelor, big bang, big crunch, big deal;
să nu știi cum a fost nașterea ta în afară de reacțiile celor care nu erau de față.
să ai zece ani și să amețești pentru că prinzi ideea că nu poți cuprinde în minte cum poate fi universul infinit.

să treacă anii și să pară clipe.
să plece aceia care au spus cu reproș că alții nu au rămas.
să uiți conversații importante; să ții minte exact ce haine, ce accesorii, ce ghete purtai.
să aprinzi speranța ca artificiile ieftine, care nu ard.
să te milogești pentru o copilărie, o fărâmă de acasă care ți-a rămas ca un ciob ascuțit în suflet dar nu și în brațe.
și încă să te iubească băiatul de plastic.