fir narativ cu mărgele din substantiv

un ghiveci.
o mână de pământ dezrădăcinat
dăruit apei.
o săpătură în formă de iubire.
seminţe mici
din care nu crezi că ceva s-ar putea naşte.
tulpina
ca o coloană vertebrală
a verdelui
din curcubeele de pretutindeni.
frunze
rătăcitoare în labirintul speranţelor.
înmugurire. uimirea înmuguririi.
numirea uimirii înmuguririi -
floarea şi grădinarul.
o stropitoare zâmbitoare.
prima poveste de dragoste fără cuvinte,
clandestină
înainte să-i prindă soarele răsărind înaintea lui.

în sfârşit, după atâta ţipăt
şi atâta împins ţărâna
şi atâta fotosinteză
de parcă lumina ar fi
mai mult decât hrană -

o portocală visătoare.

culege-o.
poartă-i sucul în inimă.
mulţumeşte-i
şi mulţumeşte-ţi
că ai dăruit atâta timp poeziei din tine
înainte de îţi permite să o conjugi
şi să devii
verb.

viaţǎ bonsai

am deschis ochii
umezi de timiditate.

era dimineaţǎ

şi încercam sǎ vǎd,
printre razele neaşteptate
de soare,

dacǎ sunt

stejar
sau
salcie plângǎtoare
sau poate

aveam eu sǎ înfloresc?


*


fiecare grǎdinar
m-a tǎiat puţin

în felul lui aparte.

a curs sevǎ
din mine

ca un jurǎmânt
sacru

pânǎ mi-au încǎput
rǎdǎcinile
într-o poezie.


*


am fost udatǎ

de fiecare grǎdinar
în parte

cu apǎ sfinţitǎ
prin prezenţa totalǎ
în spectacolul
care mi se pregǎtea.

ca la japonezi, de trei ori:

o datǎ pentru vas -
sǎ-mi fie prietenia
acasǎ
şi sǎ trǎiesc
ca o mlǎdiere de ramurǎ
în vânt.

o datǎ pentru sol -
sǎ am o poveste
în care sǎ îmi înfig
rǎdǎcinile
şi din care sǎ extrag
sǎruri minerale
hrǎnitoare sufletului meu.

şi o datǎ pentru copac -
sǎ înţeleg cǎ eu sunt
fiinţa ce respirǎ aici,
în spaţiul şi timpul ǎsta mic
în care mǎ simt mare

şi, cu o sârmǎ de curpru
sau
o tǎieturǎ minuţioasǎ
sau poate
prin plantarea unui nou bonsai
alǎturi de mine,

fiecare om din viaţa mea
îmi poate fi grǎdinar
în felul lui aparte

iluminare împreună

astăzi
sunt binevenită în grădina ta
chiar dacă îmi cresc spini
pe tulpina inimii.

tu aştepţi,
grǎdinarul meu drag;
mǎ îmbrǎţişezi oricum sunt,
ca apa care curge
printre fisurile unei pietre.

tu înţelegi
că ia timp, mult timp împreună
până am curajul
să mă dezbrac de iarnă
şi să îmi port din nou lumina în ochi.

tu rămâi cu mine.
brusc, eu îmi las mugurii
să se vadă.

inima mea îţi înfloreşte în palmă
şi îndrăznesc să miros a trandafir
alături de tine.