Showing posts with label teatru. Show all posts
Showing posts with label teatru. Show all posts

Tuesday, December 11, 2018

ambivalența noastră cea ce toate zilele


după, mă trezesc 
cu gust de renunțare în gură.
întunericul e de fier iarna asta.
întunericul îmi ruginește în ochi. 
explodează în formă de stele mov
și jaluzele care dansează
și gândaci care după o clipă se răzgândesc,
se prefac la loc în pioneze argintii, îmbătrânite.
patul dansează cu migrena mea. 
mă răpesc extratereștrii
pentru că i-am implorat
să mă dezlipească în orice fel
de pământul ăsta murdar
de trecutul meu cu speranțe avortate forțat.

*

ieri m-am îndrăgostit de mine. 
era un eu pe care îl întâlneam prima oară
cu parfum de ghiocel și foc de tabără în mușchi 
și diamante tăiate imperfect în voce.
am flirtat ca nerușinata. ca și cum nu tu îmi erai acasă. 
ca un bărbat care, după treizeci de ani de căsnicie,
nu se mai descalță când intră în casă, pentru că știe
că acolo noroiul din el este la fel de îmbrățișat ca lumina.
acolo, în mine însămi, a fost 
dragoste la prima vedere după treizeci de ani.

ieri m-am ucis pe mine.
doar puțin, să nu se observe cu ochiul liber. 
dar am știut, cum simte căprioara mirosul morții 
emanând din farurile unui tractor la câțiva centimetri distanță
de inima ei.

*

să strig, să nu strig, ...

să îl strig pe cel care și-a învățat deja 
replicile din scenariul meu de viață
cu atâta pathos încât mă ia prin surprindere de fiecare dată
vocea lui ca de mamă deșert
poleită cu aur și furtuni de nisip.

să îl strig pe vreun spectator nepregătit, la întâmplare aproape,
cerând să intervină, să schimbe piesa, să atingă cu vărful limbii
cuvintele tabu care nu au echivalent pe limba mea.

poate iubirea de ieri ar merita o șansă. un om nou, cu suflet limpede,
să mă spele de trecut, să rămână doar lecțiile și esența mea de om

și poate crima de ieri ar merita ani lungi în carcera unei relații strâmte,
să bat în pereți și să mi se răspundă în ce mileniu suntem
când țip ca nebuna după apă. poate pedeapsa cea mai crudă, 
cea mai mare salvare ar fi să fiu repatriată în povestea mea.

*

dar mă trezesc. cu răbdare, îmi șterg durerea din trup. 
ia atâta efort și atâta carne și atâta timp, încât
uit. îmi revin. cunosc personajul. re-play.


Thursday, September 6, 2012

melodia geloasǎ a tǎcerii




ştii cum e

sǎ desenezi
cel mai viu desen
pe care l-ai desenat
vreodatǎ

cu un creion fǎrǎ vârf?

*

dansam
într-o piesǎ de teatru mut

un dialog
la persoana a treia

dar numai tu erai de faţǎ
şi nu toţi spectatorii
din sala mare a albului ochilor mei
gustǎ asemenea subtilitǎţi.

*

am ţipat
dupǎ tine

pânǎ mi-a rǎguşit
umbra,

dar ţipǎtul
s-a nǎscut mort
din pântecul murdar
al vocii mele.

*

personajul absent
era tot farmecul poveştii mele
cu final tragic
numai pentru publicul rafinat

dar când personajul absent
îşi face intrarea, este botezat
şi capǎtǎ o înfǎţişare -
atunci înţelege şi Copilul
cel mai mic
şi cel mai îndrǎgostit

ce se petrece
cu adevǎrat.

*

dacǎ e doar o piesǎ de teatru
şi de fapt nu moare nimeni,
de ce miroase amar?

dacǎ e doar un desen
zgâriat pe hârtie
cu un creion fǎrǎ vârf,
de ce mǎ smulge din mine însǎmi
cu atâta ascuţime?




Thursday, November 17, 2011

ars amandi

(actor pe scena iubirii)





mă constelez în jurul tău -
o colecţie de euri posibile.

mă fac halou
şi reuşesc să transmit
orice în afară de ideea
că ai fi sfânt.

strălucesc.
eman lumină cenzurată
cum cred că ţi-ar plăcea ţie,
ca o mie una de lumânări
cu flacăra mică în vânt.

joc numai rolurile importante
în piesa vieţii tale
şi dacă dintr-o întâmplare nefericită
au câştigat audiţia actori mai buni, mai umani, mai calzi decât mine -
nu-i nimic! fac teatru mut
ca obiect central în decorul
unde actorii mai buni, mai umani, mai calzi decât mine
joacă punctul culminant
în piesa vieţii tale.

repet la infinit
fiecare îmbrăţişare şi fiecare sacrilegiu
din oraşul relaţiei noastre.
mă reduc la o singură propoziţie
perfectă
sau memorez milioane de replici
pe care s-ar putea să ţi le recit cândva
ca şi cum ar fi povestea vieţii mele

căci atunci când mă constelez în jurul tău
şi încerc să te conving că tu nu îmi eşti rai
în timp ce beau ambrozie din fiinţa ta,

nu accept să fiu pentru tine
nimic altceva decât un eu de colecţie.