comoara în al cărui halou
mă prețuiesc,
mă îmbolnăvește de strălucire
trăgându-mi brațele și inima
brutal, cu o rază de tremur
înspre pământ
- iubirea ta de plumb -
mă adăpostește de această Iarnă
și, stând
între pereții ce dor și încălzesc,
nimeni nu mă poate ridica
spre alte orizonturi,
ascunse de confort și răpite de vânt ...
