ai pus între tine și mine
un nebun
din abanos de trecut
și eu nu te pot vedea din
turnul
în care m-au închis demult
și încă nu am cheia.
îți dansează buzele
pe ritmuri sado-masochiste
ținând suspendat în aburul
lor moale
un străin mie - ființă de
tenebre
și mătăsuri țesute din
moarte atât de fină
încât oamenilor de rând le
pare eleganță.
ai tras între mine și tine
diagonală
lungă cât durerea ta
și ești prea pătrate de
alb și negru
în conturul meu.
țipi negru peste culorile
așternute cu grijă
ca patul făcut seara
pentru un copil drag.
țipi din rărunchii lui
dumnezeu.
încerci să îmi trântești
ușa cerului în suflet
când dansez în ploaie lent,
fără destinație,
liberă ca o lebădă care
își știe cântecul pe de rost,
dar mai are de exersat
liniștile ...
căci liniștea mea, deși
naște pui vii de iubire,
încă nu se poate îndoi pe
orice
segment de extremă dreaptă.
se respinge din obișnuință
corpul străin
care dintre buzele tale
aspre, mi se insinuează în carne.
