adevărat
sare minciuna din gâtlejul meu
ca un strănut,
reflex condiţionat în miliarde de clipe
întrerupte, decupate din cartea sufletului meu
şi lipite în codul bunelor maniere
colorat cu galben şi cu vânt şi cu frunze rupte,
un copil se lasă conturat cu creta
să îl calce maşinile în roţi murdare şi glasuri care ceartă.
copilul care a murit de inimă bună
se lasă înmormântat într-un contur de cretă albă
pe asfaltul parcului unde nu are voie să se joace -
cu o cruce la cap şi tăcere dată la volum maxim
în gura preoţilor.
sar cuvinte fără sens
şi din gura mea condamnată la închisoare fără gratii,
cerneala îi împroaşcă pe toţi din călimara privirii mele sincere
dar nimeni nu vede că broasca râioasă care-mi sare nedorită din gâtlej
este scriitoare de ficţiune
şi atât.
adevărat
sare minciuna din gâtlejul meu,
se alătură-n horă suratelor sale minciuni
despre sori servitori ai pământului cu moţ -
nu că aş fi una dintre verigile cele mai slabe ale luminii ...
se sacrifică adevărul meu pe altarul oricui,
sare degizat până la oase-n minciună
din gâtlejul meu - ca să mai am un
gâtlej
din carne caldă, să decid eu cât şi când şi de către cine
mă las încuiată într-un contur de cretă pe asfaltul vieţii.
