împlinesc trei
ani
de când am
început să mor
arsă pe rugul
cuvintelor tale
ca un fetus de
întuneric
sacrificat
pe altarul
orbitor al negării.
înainte să mă
nasc,
nu îmi exista
universul.
acum,
împlinesc trei ani
de când depun singură
ouă de gaură
neagră
pe străzi, în
biserici,
sub grindină
pe banca din parc
şi în
adăposturile pentru cei uitaţi
chiar şi de
neant.
de sunt
cuvintele
săbii cu dublu
tăiş,
le-aş întoarce
pe ale mele
spre mine
însămi. aş înghiţi
otrava
trecutului pe nerăsuflate.
mi-aş scălda
sufletul încântat
şi descântat,
în nedreptate
şi în iubirea
ta pe jumătate
- poate aşa mi-ar
ieşi
înapoi
răni de viaţă
pe piele
în loc de
ciupercile poroase
de astăzi, de
pe oase.
