Soarta

 

curg

melci grăbiți

simt

fiecare milimetru

din cărarea de carne

una cu ploaia

primăvara 

este a lor

eternitatea

mai scurtă 

decât călătoria 

la care altcineva

i-a supus

pedeapsă

prea grea

și nedreaptă 

dacă vrei un acasă 

cară-ți-l singur

povară 

toată iubirea 

toată durerea

toată ființa fără voința 

de a fi

sare

în apa de ploaie

melci morți 

la fiecare pas

lacrimi uscate

dar vin generațiile 

viitoare

 

Ce pot găsi în muzică și ce am pierdut pentru totdeauna

 

Cântecele tale

mă ard pe gât 

Pastilă amară 

să treacă dorul

Cântecele tale

numai în vocea mea

Amintiri 

pe care vântul n-a reușit 

să le fure

complet

Atâtea fețe

a căror strălucire 

va rămâne 

uitată 

Atâtea note

pe care nu voi ști 

dacă le ating

vreodată 

 

Solstițiul de iarnă

 

Dorul mușcă lacom din mine.

Îmi ronțăie tacticos claviculele.

Îmi topeşte viscerele ca pe ghețari.

Mă adoarme ca o iarnă vicleană

care mă minte că-i cald și sigur

la sânul ei

chiar când e mai aproape de victoria finală 

hipotermia.

Bucuria mea hibernează

în bârlogul ei de înregistrări și fotografii.

Prin vocile pe care nu le voi mai

auzi spunând cuvinte noi niciodată 

și culorile banalizate de timp,

abia o mai recunosc.

 

firea rădăcinilor

 

și ne vom reîntâlni

într-o tăcere lăsată să curgă,

într-o poezie

legănată în cântec.

te voi recunoaște

mai precis decât te-am cunoscut

și aici, în spațiul ăsta 

curățat de tot ce s-a pierdut în traducerea

din inimă în faptă,

poate și tu îmi vei înțelege

viața ca un ocean multicolor,

apă stătătoare care face valuri,

furtuni și răsărituri miracol

pentru care metită să mă trezesc.

și, din ce în ce mai senină,

cu dor de miros de ploaie,

cu poftă de voci mai moi,

tăcerea devine

tot mai scurtă,

tot mai puțin asurzitoare,

o picătură de rouă 

din înflorirea mea.

 

descoperire

 

simfonia 

trecuturilor

care n-au fost

îmi leagă 

coardele vocale

de cântecul lor

de sirenă 

mă târăște

prin praful stelar

și noroiul primordial

al ființei care sunt

dincolo de povești

și ies de acolo

atât de prezentă

atâtea mituri

jupuite de sub pielea mea 

încât celor 

care n-a trebuit decât să deschidă gura

și le-a ieșit în zbor ușor 

melodia 

în cor cu atâtea alte voci anonime

le par altceva

un fel de întuneric orbitor

de care s-au ferit toată viața

 

Clipe de Vindecare

 

Car 

ulciorul cu muzică 

proaspátă

direct din izvor -

simt în ea 

cum încă pulsează

valurile.

Sângele meu

în acorduri.

Pe suprafața cântecului,

după ce s-a liniștit și limpezit,

plutește.lumina soarelui de dimineață

transformând fiecare picătură în calea sa,

bucurând miezul de curgere

al zilei care nu vrea

să vină și să treacă ...

Cine știe ce beznă de lună nouă 

o așteaptă?

Dar aici și acum, în vibrația lichidă 

a melodiei,

nu mai contează nimic altceva.

 

Stele în ochi

 

Stele în ochi 

- nu e ce crezi -

doar că am încetat

să mă consider noapte

după alte fusuri orare

(acum mă cunosc pe numele adevărat 

de Lumină)

un steag în vânt

- nu ne desparte -

fiind propriul ţinut

eu şi tot ceea ce este firesc în mine

eul meu fără piele

îşi lasă adevărul purtat de aer către tine

- încredere

că îl vei prinde în inimă fertilă -

Stele în ochi

- în sfârşit

după o viaţă de căutări 

şi de poziţii nenaturale

şi de încercări de reparare -

mă iubesc sub privirea aurorei boreale

soarele are mai multe feţe

decât credeam