apari
parcă brusc
unde se așteaptă omu’ mai puțin, ca un gândac
care nu se ia după mâncare ci după mirosul de rușine
arzând ca o amenințare de moarte în piept
și bătând tobele sângelui prea grăbit
spre locul sigur pe care l-ai demolat
cu un cuvânt
pe care parcă
ți-ar fi fost și ție
frică să îl pronunți
îmi apari
în visele cu ochii deschiși
care nu sunt despre tine,
ca un licurici căruia nu-i pasă că întunericul nu-i
despre el.
tu ai făcut umbra mea să fie despre tine
și acum mi-au coborât toate stelele în mușchi
cu gravitația și scânteierea lor nesigură.
No comments:
Post a Comment