Într-un corp cu toate uşile încuiate,
în alertă
de singurătate,
are loc durerea să ricoşeze
de pereţii din carne,
are ecou paranoia
când o hrăneşte la sân mama linişte.
Ferestrele se încordează
în poziţie de drepţi
dar tot se face curent,
tot se albesc
părul şi copacii dezgoliţi,
tot acelaşi e refrenul
la care se întoarce inima
indiferent cât de profund
ai avut noroc să respiri de data asta.
No comments:
Post a Comment