Sparg idei de oţel
despre ce înseamnă să fii om.
În dansul împlinirii,
dacă e ceva ce am reuşit
este să împing limitele coreografiei
până înapoi la miezul primar
de melodie sălbatică din mine
creând paşi noi
din cântecul muşchilor mei.
Să te ating
fără refrenul la care te aşteptai.
Dansul îmi devine zbor -
nu mă leagă nimic
de ritualuri care nu au sens în oasele mele.
Găsesc suflete prietene care să simtă
chemarea luminii mele
fără artificii şi trucuri
de magie care numai magie nu-i.
Stau aici cu inima mai senină ca niciodată
şi braţele deschise a invitaţie
să iubim dansatoarea mai mult decât dansul.
No comments:
Post a Comment