Ce înseamnă

 

Te-am căutat în măruntaiele tăcerii 

și m-am izbit de zidul unei poezii ...

Azi mă întreb 

ce înseamnă să pleci.

Cum e să fii aerul răcoros 

care dansează cu pielea mea de găină 

într-o cameră închisă 

într-o noapte de iarnă 

un an mai târziu?

Cum ar fi să exiști în forme

pe care le pot atinge cu mâna 

dar nu cu inima,

celule vii de care se lovește lumina

și se transformă în culori,

celule în care râsul tău 

și numele meu pe limba ta

nu mai locuiesc de mult,

iar amintirile pe care altă dată 

le păstrai ca pe o colecție de diamante

zac zob pe parchet, împrăștiate 

în toate camerele corpului tău cald?

Ce drum ai fi ales tu

pentru un la revedere fără cuvinte?

Poate ești undeva pe un vârf de munte

al limbii mele unde brazii și localnicii

încă refuză să tacă.

Poate ești undeva sub oasele unei cărți 

pe care, cu un buchet de îndoieli 

și o scrisoare tipărită, am lăsat-o 

să iasă în lume și să ne strige numele

ca și cum ecoul nici nu ar conta.