Tuesday, February 13, 2018

străpunsă


când m-ai străpuns
cu un ac lung de ceva
ce era orice altceva decât tu,

aș fi vrut să fiu
adormită într-un insectar,
un eu păstrat temporar
în însemnările unui elev
care vrea doar cinciul 
și care niciodată nu s-a gândit 
la orizontul mare cât o frunză
pe care îl distruge.

ce dat tremurat din aripi
o ultimă dată, pentru vreo firimitură de soare,
mai contează în carnea putrezită a adevărului ăstuia
în care chiar tu, cu ochii tăi care vedeau prin mine,
ai stabilit punctul în care eu aveam să fiu străpunsă,
transformată din ființă în piesă de colecție, 
neprețuită între eșecurile tale?

No comments:

Post a Comment