Thursday, June 1, 2017

mocnit

dialog cu ochii închiși în fața oglinzii.

inima strânsă și brațele orfane de instinct.

*

bomboane - 10% dulcele laptelui
și 85% amarul din vocea lui.

eu, insipidă.

el, prea însemnat.



strigam "nedreptate!" din rărunchii lacrimii
și nimeni nu a auzit;
doar moartea m-a invitat la dans
și mi-a spus o treime din ce voiam să aud.

nu mai contau norii.
nu mai contau nici pescărușii.
soarele palid își dăduse ultima suflare
și tot ce mai conta era
să rămân singură, să pot
ofta ...

*

la mica învoială -

m-am oferit să îmi îndoi speranța,
să mi-o încui într-o sticlă pentru două zile,
s-o arunc cât colo
pe marea furtunoasă a nicăieriului,
să mă întreb unde mă va târî vântul hain,

să mă cred frunză.


otrava de a doua zi -

dacă ale mele cuvinte
îndrăzniseră
să conceapă
un acasă pentru mine
din elastic ieftin
întins peste două ore și-un vis de prunc,

ei bine,
se găsesc soluții
la farmacia ruginii răgușite de rușine
să-mi amintească
cine nu sunt
și cine este el.

cine poate bate
apropouri
și că eu iubesc prea mult
să îmi asum
poziția bipedă și statutul de homo sapiens

dacă prețul este distanța.

*

și ochii lui, doamne, ochii lui antici
de pisică sălbatică
în care bătea vântul, ochii lui
de la care a început totul!

No comments:

Post a Comment