Sunday, February 5, 2017

vocea

curge ca un râu
până îşi face loc
printre pietre
cu coatele ei de timp
şi are spaţiu să stea
şi pe suprafaţa ei
se oglindeşte cerul înstelat
şi cântecul îmi iese printre buze
ca şi cum aş săruta
eternitatea acestei clipe.

No comments:

Post a Comment