Monday, February 13, 2017

privirea lui mă va însoţi



mă urmează ca umbra
întinsă la picioare
să cad eu cu lumina şi opacitatea mea
pe moale.

ca oglinda, el
îmi compune un cântec
de vanilie şi muguri de trandafir
din culoarea ochilor mei
când nu îl privesc
sau când plâng
sau când, undeva în adâncul inimii,
îmi răsare pe furiş vreo stea uitată de timp.

în cartea îngălbenită de atâta aşteptat
a ochilor lui privindu-mă, născându-mă,
îmi permit să fiu, pe rând, fiecare foaie subţire de hârtie,
ca straturile de ceapă. ca vârstele de aur şi de gunoi.
le despletesc. le mărturisesc. le iubesc
cât mă iubeşte metafora
care se joacă de-a v-aţi ascunselea în zâmbetul lui
şi care n-ar fi avut sensul ăsta dacă nu aş fi citit-o eu astăzi.

privirea lui mă va însoţi
până la norii de pânză
care încă se confundă
cu marea.
privirea lui mă va însoţi dincolo
de punctul de pe i
unde îmi voi găsi linia orizontului.

No comments:

Post a Comment