Monday, June 20, 2016

travaliu invers

(poezie cu picioarele înainte)





copilul îşi naşte mama
din cioburi de voce
distrusă la comandă,
lipite fără noimă
într-un întreg de întunericuri
incompatibile.

copilul urlă de durere
pentru că nu încape vocea mamei în el
şi nici poezia fierbândă de viaţă din el
nu încape în lumea asta de ţărână şi flăcări
care trec prin om şi rămân acolo
în loc să treacă omul prin ele.

copilul îşi botează mama
scâncet
pentru că altceva nu poate articula.
se închid muzeele şi se şterge istoria.
adulţii merg de-a buşilea
şi limba maternă este Mingea de Foc
care nu se poate consuma
nici într-o viaţă-ntreagă
de fumător înrăit.

durerile desfacerii au ecou
şi reverberează de marginile
universului, ale iubirii
şi ale pântecului incomplet,
dar aici se ard toate cărţile
chiar în timp ce le scrii
aşa că după doar un minut
nu mai ştii
de ce să împingi şi de ce să respiri.

No comments:

Post a Comment