Thursday, June 2, 2016

dezdrăgostire împreună

țin minte drumul până la tine
pas cu pas, respirație cu respirație
ca pe limba maternă nevorbită ani de zile.

asfaltul îmi era prieten și soarele rival
îmi frângea tălpile doar în cântec de caval.
din norii mei și din zîmbetele noastre
mi-am sculptat o poezie ce încă-mi bate între coaste

și doar ecoul copilei care am fost
mai știe
că zilele mele însorite poartă numele tău
în piept
mereu

și doar cioburile mele
pierdute pe drumul ca o limbă străină către tine
încă nu știu
că îmi stau lacrimile în poziție de drepți
și îmi zâmbește soarele între dinții înnorați a furtună

și doar miezul meu de lumină
a aflat deja
că nu trebuie să ne rimeze toate versurile
ca să fim poezie
și că ție îți datorez fluența
în noua mea limbă maternă
care a fost cândva
drumul meu cu obstacole către tine.

No comments:

Post a Comment