Tuesday, January 27, 2015

firul de speranţă

firul de speranţă pe care mă caţăr
are grosimea unei pânze de păianjen
şi culoarea cerului reflectat
într-o ceaşcă de cafea cu lapte
la ora când soarele zâmbeşte mai larg
că nu i-a ghicit nimeni secretul.

firul de speranţă pe care îmi zgârii degetele
are frăgezimea obrazului de copil
cu o secundă înainte de a simţi
pentru prima oară ruşinea
şi mirosul de vis cu ochii deschişi
al unui balon cu aer cald
demult spart ...

şi totuşi mai văd câte o pasăre-n zbor
şi-mi zic să urmez legea gravitaţiei
doar cât să nu fiu arestată la domiciliul nopţii.
continui să cred în superstiţia zorilor
când văd câte o pisică neagră
pe drumul de ţară al vieţii.
continui să şoptesc numele oamenilor pe care încă
nu i-am cunoscut.
continui să cânt în limbi pe care încă
nu le-am priceput.

la poarta poeziei cad în genunchi.
mă rog cu orele pentru o coajă de credinţă.

şi totuşi, ceva în mine arde încă -
o flacără zdrenţuită ce refuză să tacă din gura de foc
"măcar până la şansa următoare.
măcar încă o clipă.
măcar încă o iubire."

No comments:

Post a Comment